Mumiile
Am fost plecat, cum știți, la faraon,
Muream pe bune de curiozitate,
Cum poate cineva să stea pe spate,
Înfășurat în feșe de tifon?
Adică imobil, într-un sicriu,
Cu niște aur pus pe mufarină
Și un toiag, ceva, plin de rugină
Și arătând ca mine, dar mai viu.
Pe Carmen o mânca în fofoloancă
Șa ne luăm o casă pe aici,
Da’ piramidele sunt foarte mici,
N-ai cum să le închiriezi la bancă.
L-am vizitat și pe Tuthankamon,
Un tip slăbuț cu fața imobilă,
Ce-a vrut să-mi dăruiască o cămilă
Și mă striga, nu știu de ce, Ion.
La Ramses nu m-am dus, dar nu sunt trist,
Am zis să-l las pe ăsta și altora,
În plus, am auzit că parcă-i Șora
Și-arată-n sarcofag, a userist.
Zicea si Carmen: Klause, ne-am fript,
Explică-i, naibii, și lui Câțu, baiul,
Că eu am insistat să vad Dubaiul,
N am vrut, ca toți sărakii, în Egipt.
De aia-am stat ca gâsca în proțap,
Un an de zile în bucătărie,
Să merg la mama naibii,în pustie?
Da’ ce ești tu, măi Werner, un dulap?
Ce ne-am certat, c-am și uitat de Ciucă
Și de guvernul lui și de vaccin,
Mă duc să stau și eu întins puțin
Și de acuma, dracu s-o mai ducă.