Molime
Vorbeam cu un prieten, cum ar fi,
Un felcer de la noi de prin comună
Și îmi spunea că treaba nu-i prea bună,
Că prea apar prea multe maladii.
La vaci, la cai, la oi, la zburătoare,
Apar tot molime, ceva cumplit,
Că se și miră cum de n-am murit
Și încă mai am poftă de mâncare.
Mi-a spus, ca pe-un secret, că vor urma,
Ferească Dumnezeu, atâtea ciume,
Că va fi plin de-mbolnăviți în lume,
Ba și din ozeneuri, câteva.
O să înceapă tifosul furnicii,
O boală pe sistem minoritar,
Ce se va lua din ceafa la grătar
Și din duhoarea ce-nsoțește micii.
Apoi, turbarea melcilor băloși,
Ce dă niște simptome dubioase,
Acelora ce au mai multe case
Și-s idioți, dar cred că-s sănătoși.
O să înceapă lepra la omizi,
O boală cu simptome foarte dure,
Ce-apar la tăietorii de pădure,
Când fură brazi și tuia sau molizi.
Reumatismul focii, altă boală,
Ravagii o să facă în it-iști,
Va fi o boală de trotinetiști,
Localizată doar la glezna goală.
Tuberculoza muștelor de-oțet,
O boală ce va afecta artiștii
Și-n special, am auzit, folkiștii,
Eventual și câte vreun poet.
Blenoragia râmei de pământ,
O boală grea și cam molipsitoare,
Ce-apare la băbimea târâtoare,
După pupatul moaștelor de sfânt.
Și cea mai rea din toate o să fie
O boală foarte rea din viitor,
Ce-o să se ia de la televizor,
Numită simplu, după om, prostie.