Mi-e dor
Mi-e dor de când ieșea pe străzi armata,
Să-mpuste virusul, cotropitorul,
Mi-e dor să văd din nou întreg poporul
Donând spre sănătate, răposata!
Mi-e dor să văd eroii-n acțiune
Și mulți reporteri în combinezoane,
Mi-e dor s-o văd pe Esca cu frisoane
Și să fiu iar cuprins de compasiune!
Mi-e dor să stăm din nou în carantină,
Să scriem declarații la ieșire,
Să cumpărăm făină în neștire,
Precum și cuburi Maggi, de găină!
Mi-e dor de frenezia cumpărării
De măști, combinezoane, viziere
Să-i văd bogați pe cei de la putere,
Îmbogățiți spre fericirea țării!
Mi-e dor de ordonanțe de urgență,
Citite cu un aer marțial,
Mi-e dor să-l văd pe Arafat normal,
Parând inteligent, de complezență.
Mi-e dor să văd moșnegii în ghetou,
Ieșind din casă câte-un ceas, pe seară,
Atât cât să fumeze o țigară
Sau cât să-și ia o pâine și un ou!
Mi-e dor să stăm în țară, fain frumos,
Să nu putem ieși prin Europa,
Mi-e dor să nu mai facă slujbe popa
Pentru întreg poporul credincios!
Mi-e dor de linia întâia, de război,
Mi-e dor să fie-nchise toate, toate,
Of, și mai e o lună jumătate…
Abia aștept să vină valul doi!