Mi-e dor de starea de alertă
Mi-așa de dor de-o stare de alertă,
Că nici nu am putut să dorm de dor,
M-am zvârcolit ca gazul în contor
Sau ca un vin de fițe, la ofertă.
Mi-e dor să stau cu mască peste tot,
Să merg la baie cu mănuși gumate,
Mi-e dor de izolare, peste poate
Și dor de distanțări, de nu mai pot.
Ce vremuri, președintele ieșea
Și ne certa, din deget, părintește
Și prim ministrul avea ochi de pește
Și lumea de beție-l bănuia.
Când deschideam televizorul, ioi,
Vedeam doar morți, o Doamne, o nebunie
Mureau moșnegii într-o veselie
Și zilnic apăreau tot cazuri noi.
Stătea covid pe orice căcăstoare,
Pe mese, pe sub mese, în troleu,
Pe pungi, pe acadele, pe bideu
Și-n orice loc fără dezinfectare.
Ah, DSP-ul, cum era stăpân,
Cum ne făcea el teste peste teste
Și cum vedeam mereu câte-o poveste
Cu unul ce-avea buba la plămân.
Mi-e dor de linia-ntâi și de eroii
Ce ne dădeau un paracetamol,
Mi-e dor să fie iar orașul gol
Și-n bănci să se-nvechească euroii.
Să fie-nchise crâșmele, mi-e dor,
Terasele, biserica, piscina,
Să fie iar Lombardia-n Bucovina
Și Arafat să fie dictator.
M-am săturat de starea mea incertă,
De gândul prost că mai deschid cândva,
Să vină pușcăria-n pana mea,
Să vină, iarăși, starea de alertă!