LIVIU SI SFINTIREA

Am fost mai mulți, că ne-a trimis Codrin,
“Băăă, mergeți dracu’, să vă miruiască,
Eu-am auzit de Klaus c-o să lipsească
Și poate vă lipiți la niște vin.”

N-am înțeles din slujbă mai nimic,
Era acolo un bărbos sinistru
Ce cred c-a fost odată primministru,
Că-l știu, da’ nu știu de-unde să vă zic.

Oricum vorbea niște prostii, săracul,
Să dăm averea celor amărâți,
Că banii sunt păcat și sunt urâți,
Da’ dă-i tu, Cichicean, lua-te-ar dracu’!

Spunea și niște chestii despre rai,
Da s-a oprit ,din povestit, sărmanul,
Că l-a văzut pe Becali, ciobanul,
Cu două milioane de parai.

De am rămas cu gurile căscate,
I-am spus lui Tări, „Băi, ce idiot,
Păi îi făcea Irina mea un bot
Și nu-l costa, pe prost, nici jumătate.”

Căsoaia-i mare-n lung și în lățime,
A treia parte din castelul meu,
Da-n ăla eu sunt singur Dumnezeu,
Aici am auzit că-s o Treime.

Eu n-am știut c-avem atâta cler,
Erau mai mulți decât jandarmi în piață,
Așa că pentru următoarea viață
Eu am asigurat un loc în cer.

Am râs văzând ce pot enoriașii,
Au spart cordonul și au năvălit,
Noroc că de la miting au lipsit,
Că ăștia sunt mai tari decat ultrașii.

Păcat că Firea a lipsit și ea,
Mă mai distram la cum se enervează,
Ei, lasă, dacă nu mă arestează,
La anu-mi fac eu, catedrala mea.