Lenuș
Vă spun de-aici din vamă, bun rămas,
Mă cheamă niște țări îndepărtate,
Simt vântul dinspre Rahova cum bate
Și mi ciufulește semnul de la nas.
Aș mai fi stat, dar nu știu ce pornire
Aveți să mă trimiteți la bulău,
Că am mai fost și-am zis că-i foarte rău,
Nu simt niciun imbold de revenire.
Mă duc în Costa Rica, în Dubai,
În junglă, la popoare canibale,
Să nu mai știu nimica despre gale
Și nici de milioane de parai.
Mi s-a acrit de-atâta-ncrâncenare,
De parcă singurică am furat,
M-ați arestat și m-ați eliberat,
De parcă fac naveta la-nchisoare.
Să las toți idioții să mă-mproaște,
Cu vorbe și-acuzații, e exclus,
Mă duc și caut să mă mărit cu-n rus,
Să stau cu oligarhul meu, de Paște.
Mă voi ascunde într-un loc ferit,
Vă sun eu când mi-e dor, aveți răbdare,
Vă las și-o chestie ajutătoare,
E lângă mare, unde-am mai fugit.
Nu am nimic de reproșat instanței,
Dar șase ani e totuși puțintel,
Măcar vreo doișpe, ca la Măzărel,
Ăla de-a fost primarele Constanței.
Nu știu, mai puneți două cincinale,
Vă rog să mai adaugați ceva,
Nu pot să stau închisă, în pana mea,
Ca ultimele contravenționale.
Nici bani prea mulți nu mi-am luat la mine,
C-a zis Traian c-acum e cam boschet
Și și-a lăsat Loganul amanet,
Dar face rost și să-l aștept, că vine.
Că dupa cum i s-a ghicit de soartă,
De-o vrăjitoare, procurorii-ar vrea,
Să ne trimită pe-amândoi, că prea
Ar fi urât și trist, să ne despartă.
Eu merg cu bucurie la- nchisoare
Dar am decis cu niste oameni mari
Să merg la pușcărie, la bulgari
Că-n România- i prea costisitoare