Klaus la Buda
M-am dus la Orban – Victoraș, maghiarul,
Și când ajung la Buda, ce să vezi?
Ăla plecase pe la ciuciunghezi
În nush ce loc, mai mic ca Gibraltarul.
M-am enervat îngrozitor de tare,
Că eu venisem, sincer, să-i aduc
O cămășuță de la balamuc,
Ce-mi rămăsese mie-un pic cam mare.
Și niște șnaps de ăla de Sibiu,
Făcut tradițional, la noi acasă,
De-o doamnă ce-i prin alianță sasă,
Cu care fac eu secsuleț zglobiu.
Da’ ce-ai crezut, băi, talpă de opincă?
Oi fi și eu vreun necăjit sadea
Că vin ca Zele, să cerșesc ceva?
Ce, crezi că noi n-avem, aici, palincă?
Eram în trecere la un nănaș
Ce stă-n Viena – unu’ cu lovele-
Să-i duc o boandă și-o curea de piele
Și niște urdă, un mieluț și-un caș.
Și tu te cari de tot, ca animalul,
Când eu veneam cu Carmen, zăpăcita,
Să-ți aducem Covasna și Harghita
Și să-ți închiriem, de vrei, Ardealul.
Că pe-aia o mănâncă-n fofoloancă
Să dea-n chirie ce se mai găsește,
Că simte ea, cumva, că sărăcește
Cu banii de chirie, de la bancă.
Mă rog… ești dus, ești dus! Mie-mi convine:
Îl caut pe Soros, c-ăla nu se-ascunde.
Atâta te mai rog, să-mi spui pe unde
Găsesc un loc să joc un golf, la tine.