Iubire agrara
Ca pe-o nitroglicerină ce salveaza cardiacii
Te am ținut sub limbă, fată, încercând să te topesc,
Cunoșteai agricultură, c-ai trăit la coada vacii
Și mi-ai dat niște gângănii, de și-acum mă îngrozesc.
Te știau ca “Tatăl nostru” toți sătenii din comună,
Ba din cele povestite pe la birtul răpănos,
Te știau și-n alte sate, că și mă-ta a fost bună
Și-avea proaste obiceiuri și un cazier cam gros.
Îmi spuneai că-s cel mai tare și mai șturlubatic june
Care ți-a călcat, vreodată, țolul, că n-aveai nici prag
Și că mă iubești aproape ca pe Adrian Minune
Și că-ți sunt, să moară mă-ta, îndeobște foarte drag.
M-ai purtat trei luni de vară pe la poarta ta stricată,
Mă știau de-acum și câinii, nici măcar nu mai lătrau,
N-am putut să-ți pun pe-o țâță mâna, nici măcar o dată,
De ziceai că-ți rupe fâșul, deflorându-te, bau-bau.
Futu-ți măritatul vieții, că atâta știi, mireasă,
Nu relații, sentimente, că bărbații sunt curvari,
Te-am luat, lua-te-ar dracu’, că-mi păreai așa frumoasă,
Da’ pe-atunci n-aveam idee că îmi trebe’ ochelari.
Și acum, te-ai dus în lume, la trei sate depărtare,
Ai luat banii de la nuntă și costumul meu cel nou,
Dacă-i povestesc lui mama, vine trap să te omoare,
Că ea-mi zice,sărăcuța, de mult timp că sunt un bou.
Eu te iert, numai revino, casa-i goală fără tine,
M-am tratat la dispensare și de boli, deci sunt ok,
Înțeleg că ești mai altfel decât alte gospodine,
Deci întoarce-te, țăranco, la iubirea noastră, vrei?