In rai

 

 

In raiul cel dintaiu de nceput

Cum se plimba in sus si n jos Adam

Il apuca deodata, tam nesam

O pofta de ceva nemaistiut

 

Nimic prin jur, numa’ ceva pâraie,

Cu lapte-n ele și-arătând scârbos

Și încă un lichid cam lipicios

Și-n rest nimic, doar iarbă și pietroaie.

 

Era o plictiseală, Doamne feri’,

Nici păsări cântătoare mititele,

Nici îngeri ce să cânte la manele,

Doar liniște și pace și tăceri.

 

Și se uita Adam, ca tot bărbatul,

Cu o privire tâmpă-așa în gol,

Of, Doamne, Raiul ăsta e nasol,

Mă-mpinge la păcate celibatul.

 

Fă, rogu-te, ceva ce ai idee,

Ceva să-mi țină naibii de urât.

– Îți fac, Adame, ia, numaidecât,

Îți construiește tata, o femeie.

 

Îmi trebuie din stânga ta o coastă

Și până te trezești, pereche-ți fac,

Jumate înger, jumătate drac,

Să nu te mai aud că vrei nevastă.

 

– Și ce-o să fac cu ea, o pun să are,

Să meargă în pădure, la cules?

– Să faci ce vrei cu ea, dar, mai ales,

Să te hrănești pe veci de-nsurătoare.

 

– Auzi, preasfinte, da’ n-o fă pe veci,

Mi-o lași un an sau doi sau maxim zece

Și-apoi ți-o iei ‘napoi, îi zici să plece

Și-mi lași în locu-i un bilet la meci.

 

Sau o telecomandă, niște bere,

O plasmă de doi metri jumătate,

Pot fi atâtea lucruri inventate,

Ce naiba ți-a venit să-mi faci muiere?