Ie…il-ie
Du-te,Ilie-n Bucureşti, te rog,
Acolo-i cald şi lumea te doreşte,
Nu ca aici,c-aici te-afuriseşte,
Cum bine vezi,de mă citeşti pe blog.
Ai o plăcere să te bag adânc
În calendarul mamii dumitale,
Mai lasă-mă,că m-ai băgat în boale
Şi de la stres şi tunete,mănânc.
Am mai glumit,ne-am mai contrat pe-aici,
Credeam că înțelegi de vorbă bună,
Da’ boul bălții, ai exact o lună
De când mă uzi cu apă pe varici.
Da uită-te în țările vecine,
În Portugalia,în Spania,la greci,
La ei e soare…dar tu stai şi-o freci
De-o veşnicie în oraş la mine.
Ce-ți place ție,bade,la Humor,
De te-ai lipit de noi ca lipitoarea?
Tu chiar ți-ai pus în cap să ne-aduci marea,
Îți pare muntele plictisitor?
Zi după zi tot ploi şi aluviuni,
Se rup copacii,parc-ar fi chibrite,
Bordurile par plante ofilite
Şi pleacă toți normalii la nebuni.
Mai plimbă ursul,capra,orice vrei,
Mai du-te la un curs de reciclare,
Nu-i vorba,că noi ştim că-n cur te doare
De credincioşii ce devin atei.
Dar orişicât,măcar te poți preface
Că te interesează chiar şi-un pic,
De aia zic,Ilie,fă-te mic
Şi du-te-n mă-ta,înapoi,în pace.
Sunt continente-ntregi cu zăpuşeală,
La unii chiar de-un secol n-a plouat,
Du-te,Ilie,du-te,fii bărbat
Şi las-o-n bălării de sclifoseală.