Grăsimea mea
Perfidă ești, grăsimea mea, și lașă,
Insinuantă ca o nevăstuică,
Periculoasă ca un kil de țuică
Sau cum e o dietă ce te-ngrașă.
Tu, ce te-așezi, pe cur, ca o pirandă
Ce îți ghicește dragostea-n ghioc,
Tu, cea care mă faci să mă strofoc
La sală, chinuindu-mă, pe bandă.
Tu, ce-mi încarci organele cu-osânză,
Făcându-mă să crap fără motiv,
Tu, cea care mă faci hipertensiv
Și mă obligi să-nghit iaurt și brânză.
Tu, ce mă faci să merg în reluare,
Târându-mi lenevos câte-un picior,
Tu, ce mă faci mereu să-mi fie dor
Să mor de gât cu pofta de mâncare.
Vicleană ca un hoț de portofele,
Ce te atinge fără a-l simți,
Ca un poet ce scrie poezii,
Ca să combine divele, cu ele.
Inofensivă pari ca o mireasă
Ce merge fericită la altar,
Tu, inamica domnului cântar,
Muri-ți-ar constituția adipoasă.
Motivul meu de stresuri și de boală,
Ce strașnic te urăsc, nenorocito!
De astăzi, pur și simplu, ai belit-o:
M-am hotărât să merg din nou la sală!
Abia aștept să văd cum te topești
Și pleci în viața ta, ca înghețata,
Cobor din pod, eu, imediat, armata,
Dușmanul meu de moarte…care ești!