Ghinion
Of, Doamme, Doamne, cum m-ai oropsit
Să-mi fie viața grea și-anevoioasă,
În loc să-mi fie simplă și frumoasă,
M-ai ars, preasfinte, de m-ai zăpăcit.
Puteai să faci din mine un țigan,
Trăiam din ajutoare sociale,
Sau adunam fier vechi și sticle goale,
Sau le spuneam la toti ca sunt orfan
Nu mă durea nici oiștea la căruță,
Că nu îmi place apa nicidecum,
Turnam pe mine-o tonă de parfum
Și îmi băteam piranda la Măruță.
Ar fi venit străinii mai miloși
Să mă plătească doar să stau acasă,
Să-mi fac etnia și mai numeroasă,
Doar călărind ca “șasă” cai frumoși.
Puteai să faci din omul tău, un gay,
Mi-ar fi plăcut bărbații să mă pupe
Și-aș fi putut s-arăt că mi se rupe
Că mai există-n lume și femei.
Toți progresiștii mă iubeau, mă jur,
Doar pentru-această latură vitează,
Pentru că dragostea nu se votează,
Indiferent că-i muie sau e cur.
Aș fi putut să fiu și un maghiar,
M-aș fi certat cu toți pe-autonomie,
Sau pe-o plăcuță unde nu mai scrie
De-o vreme, decât Cluj, nu Koloszvar.
Puteam să fiu un bugetar bogat,
Să scriu întreaga viață-ntr-un registru,
Sau un analfabet de primministru,
Să fiu și eu motiv de înjurat.
Aș fi putut să fiu evlavios,
Să umblu-n patru labe pe la moaște,
Să las toți preoții să mă împroaște
Cu-agheasmă, fir-aș eu de păcătos.
Aș fi putut să fiu un anormal,
Nebun cu viziuni extraterestre,
Să stau ca obsedatul la ferestre,
Visând la marțience, imoral.
Aș fi putut să fiu exact orice,
Da’ asta ți-a fost voia, măi, preasfinte,
Aș fi putut să fiu și președinte,
Da’ m-ai făcut un biet român.De ce?