Fostei
Lua-te-ar mama naibii de nasoală,
Că m-ai mințit că mă iubești – și eu
Am pus un bot măreț de cimpanzeu
Și mi-am băgat hormonii toți în boală.
Spuneai că eu sunt făt-frumos cu acte,
Că nu există nimeni mai suav,
Iar tu te mozoleai cu un zugrav
Ce arăta ca scos din artefacte.
Strâmbai din nas când îți spuneam că-mi pare
Că vărul tău nu-i tocmai numai văr,
Că l-am văzut cum te trăgea de păr
Și te palpa cu mâna din dotare.
Făceai o față ca de ciumăfaie
Când protestam timid că nu-i ok
Să te aștept o oră, două, trei,
În fața casei, tremurând în ploaie.
Mă tot duceai la crâșme dubioase,
Credeai că sunt ceva miliardar
Și eu n-aveam nici un cincizeci măcar,
Da’ îți făceam ieșirile frumoase.
Ce n-am făcut să-ți fie minunat?
Am luat din bancă bani, pe datorie,
Și-am cheltuit și banii de chirie,
Ba chiar și niște sânge am donat.
M-am combinat c-o babă pensionară
Ce mi-a promis din pensie, saftea,
Da’ s-a zgârcit, scârboasa-n pana mea!
Și-n loc să-mi dea un leu, m-a dat afară.
Și-acum, când pleci, eu să-ți urez de bine?
Vai, Doamne, să te calce un tramvai
Și să te plimbi cu dricul cu trei cai,
Să dea și constipația în tine!
Să nu ratezi o boală fără leac
Și să te-ngrași ca ultima purcică,
Bărbatul viitor s-o aibă mică
Și chior să fie, surd și cam sărac!
Și tu s-ajungi nevastă de cretin,
Să faci zacuscă, și să faci dulceață,
Și să muncești până te ia cu greață,
Să-ți pară rău că m-ai pierdut, amin!