Final
A fost un referendum, nu război
Și două tabere, nu adversare,
Ce-au vrut să vadă care e mai tare
Și unde cei ce-am supt-o am fost noi.
Vor fi la fel de mulți ca pân-acum,
Stați fără grijă, nu vor cununie,
Noi vom rămâne sclavi întru prostie
Și-atunci când spun aceasta, mi-o asum.
N-am înțeles nimic din nicio parte,
Suntem la fel de-ușor de păcălit,
Ne face rău când este de gândit
Și ne-nspăimântă să citim o carte.
Vom lua mereu de bun ce vom primi
Gândit de alții, pentru că în gene,
Ne este scrisă dragostea de lene
Și ura pe procesul de-a munci.
Ne-am învățat cu-aceste divizări
Pe orișice problemă neproblemă,
Ne dăm în cap mereu pe câte-o temă,
De parc-am fi născuți în două țări.
Suntem deștepți și noi le știm pe toate,
La noi vin adevărurile lanț,
Ne cultivăm la margine de șanț,
Sau viețuind prin țările bogate.
Uitați-vă în jur: amici, vecini
Prieteni, rude, frați, bunică, tată
O lume-ntreagă ce e judecată
De voi, cei putreziți la rădăcini.
Nu mai contează Dumnezeu sau draci,
Doar ego-ul ce limită nu are,
Bieți proști trimiși de toți la-naintare,
Fuduli, fără vreo bază și săraci.
Trăind în neștiință și pustiu,
Mânați ca vitele înspre tăiere,
Eu vă doresc să dobândiți putere,
Să vă treziți.Cât nu e prea târziu.