Fiecare cu metrul lui

A fost de-ajuns un metru de-autostradă,
Pe care să îl toarne un băiat,
Că imediat, cu toții s-au băgat
La promovarea de-acest gen, grămadă.

O creatură absolut nocivă,
Nea’ Nelu, spaima morții din Carpați,
A dat comandă: “Vreau să îmi turnați,
Din arpacaș, un metru de colivă.”

Traian, crucișătorul din născare,
A mers la crâșmă, ca de obicei
Și fiindcă n-a avut alte idei,
Ce și-a turnat? Un metru de pahare.

Nici Ghiță, bietul, n-a ratat căruța,
Că n-avea cum rata așa ceva,
Atâta doar, că neavând ce turna,
S-a apucat s-o toarne pe Codruța.

Când Dragnea a văzut ce s-a-ntâmplat,
Că parcă dracu i-a luat, pe toți, în coarne,
A vrut și el. Dar neputând să toarne
Un metru de-autostradă, l-a furat.

Irina, cea mai cea din matracuci,
S-a frăsuit și-a fiert în ea “al dente”,
A plans un pic, cu gândul la Terente
Și și-a turnat un metru de măciuci.

Bătrânul Tudorel, care, se pare
Și-a tot dorit să scape de Codruța,
S-a apucat și el, tare fuguța
Și i-a turnat un metru de dosare.

“Înaltpreasfântul”, regele-ntre regi,
A zis că treaba e un pic nasoală
Și n-a turnat nimic la catedrală,
În schimb și-a mai turnat niște colegi.

Iohanis însuși, când a fost să fie,
Le-a spus consilierilor așa:
“E treaba voastră de-aveți ce turna,
Mie turnați-mi inc-o temelie.”

Cât despre mine, nu-mi doresc reclamă,
Nici recunoaștere și nici hodină,
De aia-mi tai un metru de slănină
Și mestecând-o, îi înjur, de mamă.