Eu nu vreau să rămânem amici

 

Eu nu vreau să rămânem nici amici –

Prefer să mă urăşti cu-nverşunare,

Că dup-o dragoste atât de mare

Nu-i loc de amiciţie pe-aici!

 

Prieteni am avut întotdeauna…

Tu nu poţi face parte dintre ei –

Sunt mult prea mulţi amicii aşti-ai mei,

Iubite-n schimb eu am avut doar una…

 

Nu vreau să mă întrebi dacă mi-e bine

La sărbători , la Paşti, de ziua mea!

Nu vreau să te mai văd la uşa mea

Când sunt bolnav, cu două mandarine!

 

Nu vreau să-ţi mai zâmbesc cu duioşie

Când te-ntâlnesc pe strada mea trecând!

Nu vreau să te mai port o zi în gând

Şi nici să-ţi mai dedic vreo poezie!

 

Nu vreau să te mai bucuri că exist,

Că-s adulat sau nebăgat în seama!

Nu vreau să mai fii tristă când mi-e teamă

Şi nici să-ţi fie teamă când sunt trist!

 

Nu vreau să-ţi fiu aproape când ţi-e rău

Şi nici să-ţi fiu eternă consolare –

Când plângi cu femeiasca disperare

Că te-ai certat cu actualul tău !

 

Nu vreau nicicum să te mai întâlnesc

Prefer să fim duşmani , să-mi fii străină –

Şi nu din vina ta, doar eu-s de vină

Că lucrul naibii… încă te iubesc !