Eu n am fost niciodata la Pitesti
Eu n-am fost niciodată la Piteşti,
Nu că n-am vrut, da’ deh,n-a fost să fie,
Dar mă-ndoiesc că e o tragedie
Când vrei şi poți, da’ nu prea reuşeşti.
Voiam să fac o recapitulare
A lucrurilor care-mi vin în cap,
Dar orişicâtă vreme-aş sta să sap,
Prin mintea mea nimic nu îmi apare.
E un oraş de care poți să spui că
E cunoscut în țară cam puțin,
Ca loc de baştină pentru Dobrin,
Şi ca izvor de prune şi de țuică.
E nici la munte şi nici chiar la şes,
De-acolo ştiu că-ncepe-o autostradă
Pe care ochiul meu n-a fost s-o vadă,
Dar mai am vreme până la deces.
Acolo s-a născut un tip haios,
De care povestesc şi-acuma fanii
Că nu iubea numaidecat țiganii
De i-a trimis în Dobrogea,pe jos.
Găseşti lalele ca să te desfete,
Şi zavaidoci de simți că ai nevoie,
Şi urme de la Basarab Neagoe,
Sau uneori chiar de la Dromihete.
Pe-aici prin zonă-s multe chestii bune,
E Argeşul ce curge-ncet la vale,
Mai e şi stadionul din Trivale,
Şi Dacia…da’ aia nu se pune.
Deci asta-i tot ce ştiu despre oraş,
De-o fi mai mult, aştept să mi se-arate,
Deci vin să ne vedem şi de se poate,
Aş prefera pe seara,în club Hush.