„Epistola ptr burtosi ep 5, sezonul 2.
Dracia
O, Doamne al dietei de slăbire,
Îmi e rușine și mă și căiesc,
Satan mă-mpinge să păcătuiesc
Și să mănânc ca oaia, în neștire.
Privește, Doamne, însuși Azazel
Se-arată seara, întinzând o furcă
Pe care niște prăjituri se-aburcă
Și-o coastă afumată de purcel.
Din iad se-nșiră arse pe tăciuni
Bucăți de carne pline de unsoare
Și diavoli mici cu oale de mâncare,
Ce cară ca la casa de nebuni.
La prânz apare Belzebuth cel chior
Cu ajutoare ce mă țin de gură
Și-mi toarnă-n ea cârnați și tochitură
Și pâine câtă coace un cuptor.
Mamona vine singur pe la trei
Și-mi pune-n faț-o tavă de eclere,
Rânjește și mă seacă de putere
Și când le gat mă-ntreabă:”nu mai vrei?”
La miezul nopții, Michiduță-mi bate
În geam, și eu-i deschid, că-s posedat,
Îmi pune-n faț-un suc acidulat
Și nu știu, cred c-un bax de ciocolate.
Eu fug de-aceste ispitiri cât pot,
Dar oricât fug, când văd că masa-i plină,
Mă-ntorc, spășit și chinuit de vină
Și plin de remușcare, mănânc tot.
De-aceea, Doamne, rogu-te aici
Să mă-ntărești în lupta cu păcatul
Și dacă vrei credință la băiatul,
Să pui în rai grătare pentru mici.
Din măr fă niște țuică puturoasă,
Din șarpe poți să faci un papricaș,
Fă, Doamne-Doamne, raiul pentru grași,
Că ne așteaptă Lucifer. Și-i groasă.”