Epistola catre Cristian Zlavoc
Îți scriu de la Mangalia, Zlăvoc,
E foarte gol pe plajă fără tine,
Ici-colo nişte vietăți marine,
În rest nu vezi picior de dobitoc.
Te-au aşteptat,bărbosule,la mare,
Prietenii,ca pe un barosan,
Cu tot ce-nseamnă raiul musulman
În speță şapteşapte de fecioare.
Nea Gică-a dat o raită la bulgari
Să îți aducă ție,lighioane,
În special o rasă de rapane,
Aşa cam cât un cozonac de mari.
Ți-au pregătit un vin,da’ foarte acru,
Şi ți-au făcut reclamă într-un ziar,
Noroc că le-am spus eu că nu eşti star,
Că eşti un monstru,dar nu foarte sacru.
Să ştii că marea-i cum ţi-o aminteşti,
Şi-aşteaptă graşi ca tine să se scalde,
Nu a plecat în alte țări mai calde,
Cum pleacă zburătoarele cereşti.
Ai loc pe plajă,să te poți bronza,
Nu-i foarte cald,da’ nici nu cred că-ți pasă,
Tu ai o piele foarte adipoasă,
Şi-un bot blănit care te-ar proteja.
Nisipul e la fel cum l-ai lăsat,
Adică-ntins pe zeci şi zeci de mile,
Un fel de paradis pentru cămile,
Şi unde,tu,țărane-ai vomitat.
Aşa că, să îți pară foarte rău
Că n-ai ajuns cu mine, astă seară,
Dar mă întreb,maimuță sedentară,
Cine-o să bea la noapte-n locul tău?
P.S:
Mi-a spus Ioana c-ar avea în plan
Să-ți fac admiratoarele să turbe,
Să se transfere chiar la tine-n urbe,
Că pân’ la urmă, Neamțu-i tot german.
Şi slavă Domnului că sunt nebuni
De îngrijit chiar şi sub Pietricică,
Îți spun ce-am auzit de la Nea’ Gică:
Aşteapt-o, că te vizitează luni!