E toamnă deodată
Cresc nopțile deodată și zilele cam scad
Iar frigul, nesimțitul, din reumatic roade;
Cu scârbă, termometrul mi-arată zero grade,
Adică – mai de-a dreptul – nu-i, practic, niciun grad.
Îmi tremură izmana pe buci, ca gelatina,
Mi-am luat în cap căciulă și-s mândru că o port,
Sunt vinețiu la față și-am ochi cețoși, de mort
Și mi-a-nghețat o nară, blocându-mi ocarina.
E toamnă deodată, cu brumă și-alte cele,
Nici păsări nu mai zboară, decât vreo două ciori;
Ne-am transformat în niște sărmani tremurători
Și ne-au crescut deodată toți virușii sub piele.
Se schimbă-ndată ora, cum s-a schimbat întruna,
Va fi, o vreme, noapte-ncepând de la amiaz’
Și ne vor da frisoane facturile de gaz
Și-n conturi, deodată, va izbucni furtuna.
Vai, câtă-ntristare pe bietele domnițe!
Vor trebui să-și scoată paltonul demodat
Din loc cu naftalină, din punga de sub pat,
Și să-și refolosească străvechile bluzițe.
Iar noi, care-nțelegem că anotimpul rece
E doar normalitate și totu-i sub control,
Ne plângem înc-o lună că-i frig și că-i nasol
Și stăm la căldurică, bând țuică, până trece.