Din ce în ce mai gras, mai dodoloț,
Mai împlinit cu fiecare lună
Și mai rotund ca miezul de alună
Și fundul evadându-mi din chiloți.
Acoperit de straturi mari de seu,
Ca o balenă tristă, eșuată,
Cu mațul plictisit de apă plată
Și cu mișcări gingașe de troleu.
Cu respirație șuierătoare
Și gâfâit de bivol în călduri
Și-un corp ca un butoi de murături
Umplut și pus în beciuri, la păstrare.
Cu burta atârnându-mi prin bretele,
Ca limba unui spânzurat de gât,
Cu gușă de minoritar urât
Ce-ascultă la înmormântări, manele.
Mai transpirat ca un maratonist
Ce-aleargă îmbrăcat în salopetă
Sau ca un virusat în izoletă
Sau, și mai rău, ca baba la dentist.
Mai plin ca un parizer afumat
Și mirosind a sconcs mierlit de-o lună,
Pășind ca un astronaut pe lună
Și arătând la fel de minunat.
Cu asta m-am ales din pandemie
Și-i mulțumesc frumos celui de sus
Pentru cincizeci de kilograme-n plus
Sau șaptezeci sau dracu să le știe!