După Paște
S-a terminat frumoasa sărbătoare,
A treia zi, de altfel și firesc,
Iar credincioșii încă se gândesc
Că le-a rămas o cârcă de mâncare.
Muierile se uită încruntat
La soții ce plesnesc de ghiftuială,
Gândindu-se că sigur le înșală,
Că cine știe pe unde-au mai mâncat.
Se face dimineața inventar
Prin oale, cu un fel de frenezie,
Se numără tot ce mai e piftie
Și ciorbă de potroace cu mărar.
Se mută într-un singur bol, friptura,
Să nu ocupe locul în cămări
Și tot ce a rămas de prin gustări
Se pune la un loc cu-afumătura.
Salata se miroase insistent,
Să nu se fi stricat la maioneză
Și-apoi, cu gănduri clare de asceză,
Creștinii se zoresc la triferment.
E plin de jumătăți de cozonac,
De pască, ouă roșii și sarmale,
Acum apar dilemele morale:
Le ținem sau le dăm la un sărac?
Și-ncepe așa o mare îmbulzeală
Spre cei știuți că sunt năpăstuiți
Și care trebuiesc atunci hrăniți,
Să nu rămâna cu burtoasca goală.
În fiecare casă auzi atât:
– Mai vrei din asta sau ți se apleacă?
Gândește-te că Paștele-o să treacă,
Hai, bagă-n tine, ca nu-ți stă în gât.
Și-apoi, ca un puhoi învolburat,
Se stinge-a sărbătorilor magie
Și-auzi obezi spunând cu nostalgie:
– Of, Doamne, ce frumos ne-am mai distrat!