Dragovalenmărțișor
Eu îl urăsc pe sfântul Valentin
De când mă știu, motive am o mie,
În primul rând, nu văd ce tragedie
Era, de îl chema, frumos, Sorin.
Apoi, că pică-n februar, pardon,
Unii din noi stau rău cu marafeții
Și n-au un leu, acu’, de sfântul vieții,
Că-s lefteri pe motiv de revelion.
Și nu mai e un leu de un covrig,
Doar datorii, facturi și împrumuturi,
Că-ți vine să îl iei pe sfânt la șuturi,
Că vine chiar acuma când e frig.
Eu cred că este inventat de-un drac,
Că prea-i pe față împotriva firii,
Că-n schimbul unei țâțe și-al iubirii,
S-ajungi dintr-un sărac, un mai sărac.
Nu-i sfânt român, la noi sunt alte cele,
Ion, Vasile, Constantin, Petrică,
Ce nume-i Valentin, Că mă oftică?
Parcă e unul din telenovele.
Eu cred că vreo madam l-a inventat,
Sătulă să aștepte mărțișoare
Sau moși crăciuni, sau altă sărbătoare,
De la prea plictisitul ei bărbat.
Acum tot uită, pentru că-i uituc,
Da’ pe la prânz o dă în palpitații
Și îl apucă niște fibrilații
Și-l vezi că pune inimi pe facebook.
Și-atunci le vezi, își iau priviri de zmeu
Și-și sună vreo colegă din trecut:
– Na, uite, tu, vecină, ai văzut
Cât de romantic e Ghiorghiță al meu?
De aia zic, adio mărțișor
Și Valentin și Sfântul Dragobete
Și-opt martie și Nicolaie-n ghete,
C-ajung să fiu, întregul an, dator.