Din Costa Rica, de Paste
Mi-e dor,prieteni, dor de țara mea,
Acum,când lumea scutură și spală,
Eu stau pe-aicea,tristă-n pielea goală,
Într-un hamac,ducând o viață grea.
Ce mai e nou prin țară,a mai nins?
Cum e asfaltul,mai avem gropițe?
Kodruța ce mai face,tot cu fițe
Și Ghiță,bietul, cum mai e,l-au prins?
Mi-e dor și mie să fac ouă roș’
În săptămâna mare,luminată,
Cum îi făceam acasă,altădată,
Lui Băse-n amintirea lui Cocoș.
Mergeam mereu acasă,la Pleșcoi,
Să îmi aduc cârnați,o nebunie,
Aveam de mică eu o fantezie,
Să-mi bag în gură,dintr-o dată,doi.
Pe-aici e trist și nașpa rău de Paște
Și-i plictiseală mare,parcă-i Loft,
Nu tu o gală,nu un Microsoft,
Că nici nu-ți vine, vă zic zău, a naște.
De altfel,mai vorbeam pe-aici c-o fată
Ce îmi spunea să stau pe fundul meu,
Că un copil să-l crești e foarte greu,
Mai bine stau pe veci însărcinată.
Spunea și-Alina că a întrebat
Pe-un popă,sau ceva, c-avea sutană,
Cine e tipa aia din icoană
Cu un copil în brațe, ce-a furat?
Și m-a sunat să ne râdem apoi,
“Auzi tu,fată, treaba e divină,
Cic-a rămas gravidă și-i virgină
Și n-a furat nimic…exact ca noi!”
Of,Doamne, ce mi-e dor de o Mamaia,
De o petrecere doar cu bărbați,
Băi, parlament, când naiba o votați?
Mișcați-va s-apară legea aia!