Dimineața de Crăciun

Nici ger n-a fost și nici n-au fost ninsori,

A fost un fel de vânt și ceva zloată,

Cât să îți uzi încălțămintea toată

Și să te enervezi de sărbători.

 

La ora opt, orașul cam pustiu,

Taximetriști, un popă, o potaie

Și un bețiv ce și-a luat bătaie,

Cu ochiul vânăt și-arătând ca viu.

 

Doi tineri cu alura de turiști,

Ce-și încercau norocul la tarabe,

Precum și un catralion de babe,

Vorbind în șoaptă despre anticriști.

 

Pe-alocuri, rămășițe de fripturi,

Sarmale, băuturi și ciocolată

Și cred că am văzut și o salată,

Toate sub forma unor borături.

 

Așa cum pe la sate-n poezie,

Se-aude-n depărtare o văcuță,

Se auzea în depărtare Guță,

Cântând nefericit de pușcărie.

 

În rest, o liniște ca de spitale,

Câte un țipăt estompat de vânt,

Un stâlp eon rupt varză, la pământ

Și, peste tot, mirosuri de sarmale.

 

Un microbuz de etnici zgribuliți,

Ce au venit, vezi Doamne, de colindă,

Plecau acum, sperând că n-o să-i prindă

Poliția, cu banii șterpeliți.

 

E soare, parcă s-a mai încălzit,

Începe-o altă zi de sărbătoare,

Crăciunul, clar, v-a fost ca în urare,

Cu pace, liniște și fericit.

de Sorin Poclitaru pe 31 dec. 2021 înBlog • 1 comentariu • Etichete