Întreabă doamna-nvățătoare
Pe unul dintre copilași:
Ce-o să te faci când vei fi mare?
O să mă fac pușcăriaș!
Păi cum,ce-i asta,meserie?
Sau cum să te gândești așa,
Că vrei să mergi la pușcărie?
Ce o să spună mama ta?
Păi mama vrea să-mi fie bine,
Spunea și la televizor
Că de-aia toate-s așa pline,
Că-i totul absolut ușor.
În primul rând, nu faci nimic,
Stai ziua-ntreagă și visezi
La ce-ai făcut când erai mic,
La procurori și la dovezi.
Scrii cărți fără să știi să scrii,
În câțiva ani scrii biblioteci,
Stiință,proză,poezii,
Ca orice scriitor de beci.
N-ai teme, dormi,te joci sau stai,
Te uiți pe geam la trecători,
Ai club și sală…da’ ce n-ai,
Că dacă vrei,te și însori.
Și-acum primești și bani destui,
Mai mare dragul…nu lucrezi
Și peste toate,unde pui
Că poți să te și pensionezi.
Mirată,doamna se gândește:
Păi mi s-ar potrivi și mie,
Să-nveți copii nu se plătește,
Deci vreau și eu la pușcărie!