Clor
Of, Doamne, toate oasele mă dor,
Ce oameni răi, cu poftă de masacru,
Au pus în apă, care-i ceva sacru,
Otrava asta cu miros de clor?
Tot ce se-ntâmplă rău pe-aici, se pare,
E de la clor, de-acolo să se știe,
Vine așa miros de amnistie
Și scade leușorul așa tare.
Se duce-n viață, decedând, roborul
Și pensiile speciale, cresc
Și pentru astea-i vinovat, firesc,
Așa cum bănuiați, cu toții, clorul.
Apare Vio la televizor,
Cu niște foi din care ne citește
Ceva greșit, dar cine nu greșește
Citind, când este afectat de clor?
Iohanis, ca o plantă de decor,
Vorbește rar, gândind în reluare
Și-atât de des se duce la plimbare,
De zici că face alergii la clor.
Dintr-un motiv ce mie chiar îmi scapă,
Băsescu, ăla șmecher și bețiv,
Vrea iar puterea, dar la el motiv
Nu-i c-a băut vreun clor, ci niște apă.
Liviuțu se plângea că-n dormitor
Mai dă rateuri când e cu Irina,
Dar nu e chiar îngrijorat, că vina,
Nu-i vârsta, ci inflația de clor.
Când i-a-ntrebat, mai ieri, un procuror
Pe ăia răi, de la jandarmerie,
-De ce-ați dat, băi, cu gaze, în prostie?
-Am dat cu gaze fiindcă n-aveam clor!
Vă spun cinstit, să știe tot poporul,
Că vinovat de răul cunoscut
Nu e guvernul, cum ați fi crezut,
Ci, evident, e vinovat doar clorul.