Amânare
Irina, fă-mi valiza de-nchisoare,
Ca vezi și tu că-i groasă, de acum,
Mi-au mai găsit și alea cu Teldrum
Și-abia ce am mai luat o amânare.
Să-mi pui tabac măcar vreo două pungi
Și lame pentru bărbierit sau BIC-uri,
Ceva valută, maxim două plicuri
Și pijamaua aia fără dungi.
Fă-mi niște șnițele, sau poate-o zamă,
Să am de drum sau fă-mi niște „placinți”
Și nu-mi mai pune perii pentru dinți,
Fi-ți-ar mișto-ul tău de panaramă.
Aveam niște săpun de la Năstase,
Mi-l pui pe ăla, cică e ok,
Că pe acolo-i lipsă de femei
Și se întâmplă lucruri dubioase.
Să-mi pui stilou, penițe și cerneală,
Că am de gând să scriu neîncetat,
Că mai cunosc eu unii de-au scăpat
Și n-aveau, bieții, nicio zi de școală.
Auzi, prezervative să nu-mi pui,
Că dacă e să fie de-o lucrare,
Firesc ar fi , chiar dacă-i închisoare,
Măcar atât să aibă dumnealui.
Mă uit la mine, nu-s urât defel,
Mustața numai ce-aș mai da-o jos,
C-am auzit că-i foarte dureros,
Da-i bine că îl doare doar pe el.
Propun eu legea să se schimbe-așa,
Să faci pârnaia când vrei tu, adică,
Să merg la zbârnă, zarcă, mititică,
La două zile după moartea mea.
Și nu e că mă tem de închisoare,
Promit că merg atuncea la urât,
De nu mă credeți, vă mai zic atât:
Sunt sigur că există reîncarnare!