A vi (sau a nu vi) ara
Poate c-am stat eu dezbrăcat pe-afară,
Sau poate, cine știe, am vorbit
Cu cineva, care m-a molipsit,
De sunt lovit de gripa aviară.
În cap aud tot felul de baroase
Ce bat în nicovale indecent
Și urlă ambulante-a accident,
A nașteri sau a rupere de oase.
Mă doare tot sistemul muscular
Și-mi tremură tendoanele în mână,
Iar mucii-mi curg fără oprire, până
M-albesc la față ca un urs polar.
Tușesc, dar practic nu tușesc, ci rag
Ca o cămilă ce-a scăpat spre oază,
Am voce de actor din film de groază
Și-aduc la mers cu un balaur, vag.
Când scuip, din bronhiile mele, ies
Șopârle, melci, și vietăți marine
Ce nici n-aveam habar că sunt prin mine
Și vor să mă îndemne la deces.
Am învățat să tremur, să transpir
Ca un electrician fără ciubote,
Sau ca un manelist visând bancnote
Primite, la o nuntă, fără fir.
Spunea un doctor, unul bătrânel
Că dacă-i gripă, nu mai vrei mâncare,
Să mori tu! Eu mănânc în disperare,
Că nici răcelile nu-s pentru toți la fel.
De la strănut, mi-am îndreptat vertebre,
S-au dus la locul lor fără dureri
Și în plămâni sunt șuturi de mineri
Ce sapă să găsească niște febre.
M-am întâlnit c-un popă prin oraș,
Râdea cu fața lui duhovnicească
Și se-oferea, drăguț, să mă-nsoțească
Până la groapă, că mai am doi pași.
De aia am să trec pe-antibiotic
Și-mi pun în, știți voi, da, supozitor
Și virusul de anul viitor,
Eu sper să-l prind într-un ținut exotic.