Scrisoarea lui Junker ptr Veo

Tu, Veorico, sunt l-aeroport,
Acu’ ce-am coborât cu hardughia,
Băi, tată, ce departe-i România,
Că nu mai calc eu pe aici nici mort.

M-a păcălit un bou că-i Budapesta,
Da’ eu la unguri n-am ce merge neam
Și nici pe-aici la tine nu veneam,
De n-auzeam că vă omoară PESTA.

M-au luat doi sepepiști ca pe-o mimoză,
M-au pus într-un Taxi fără șofer,
Zicându-mi: stai aicea, măi Junker,
Până te lasă dracului artroza.

Sau reumatismul, sau ce boală ai,
Să nu ne faci, la naiba ,de rușine,
Stai jos și bagă două beri în tine,
Că te-am văzut, măi, tu, cum tremurai.

Și-auzi, tu, fată, am băut, auzi?
Și bere și coniac și vișinată
Și-am mers să fac și-un pișu la privată,
De am și-acuma pantalonii uzi.

M-a luat sciatica de-abia pășesc
Și-o amețeală ca de la tensiune,
Așa că m-am dus fuga la pensiune,
Că am simțit că iar mă matolesc.

Să nu te superi, mă scăpam cu udul
Și-aveam chiloții uzi din avion,
Tu știi ce-nseamnă tetra de nailon,
Că-ți opărești la-ncheietură nudul.

Ne mai vedem noi data viitoare,
Nici nu știu, era foarte important?
Tu știi că eu sunt un băiat galant,
Am să-ți aduc, când mă întorc, o floare.

Da’ vezi cum faci ,cum rasolești bugetul,
Dă-i tu lui Dragnea cu ceva în cap,
Și dă-mi apoi mesaj, da’ pe Whatsup,
Că pân’ atunci, achită Soroș netul.