Mi-e dor

 

Mi-e dor de când ieșea pe străzi armata,

Să-mpuste virusul, cotropitorul,

Mi-e dor să văd din nou întreg poporul

Donând spre sănătate, răposata!

 

Mi-e dor să văd eroii-n acțiune

Și mulți reporteri în combinezoane,

Mi-e dor s-o văd pe Esca cu frisoane

Și să fiu iar cuprins de compasiune!

 

Mi-e dor să stăm din nou în carantină,

Să scriem declarații la ieșire,

Să cumpărăm făină în neștire,

Precum și cuburi Maggi, de găină!

 

Mi-e dor de frenezia cumpărării

De măști, combinezoane, viziere

Să-i văd bogați pe cei de la putere,

Îmbogățiți spre fericirea țării!

 

Mi-e dor de ordonanțe de urgență,

Citite cu un aer marțial,

Mi-e dor să-l văd pe Arafat normal,

Parând inteligent, de complezență.

 

Mi-e dor să văd moșnegii în ghetou,

Ieșind din casă câte-un ceas, pe seară,

Atât cât să fumeze o țigară

Sau cât să-și ia o pâine și un ou!

 

Mi-e dor să stăm în țară, fain frumos,

Să nu putem ieși prin Europa,

Mi-e dor să nu mai facă slujbe popa

Pentru întreg poporul credincios!

 

Mi-e dor de linia întâia, de război,

Mi-e dor să fie-nchise toate, toate,

Of, și mai e o lună jumătate…

Abia aștept să vină valul doi!