Deschiderea

Prieteni dragi, iîmbătrâniți în rele,
Vin vremuri, fără grijă, mai frumoase,
Vom merge iar la bere, pe terase
Și-om asculta, la maximum, manele.

Vom fi bețivi așa cum se cuvine,
Eu însumi o să-ncep să beau răchie
Și dac-o fi să scriu vreo poezie,
Voi scrie despre berile blondine.

Ne-așteaptă micii sfârâind perfid,
Frapeurile, șprițul, apa plată,
Va fi exact, exact ca altădată,
Când încă n-auzisem de covid.

Vom căuta terasele de fițe,
Unde se-adună cocalarii țării
Din centrul vechi sau de la malul marii,
Holbându-ne pervers la chelnerițe.

Habar nu am de știm cum se mai face,
Vom sta stingheri pe scaun sau banchetă,
Închiși în noi ca într-o izoletă,
Înconjurați de halbe și capace.

Abia aștept să desfundăm butoiul
Și să ciocnim din halbe și din glastră,
Iar de-or veni femei prin preajma noastră,
Împărătește să le spunem:” Roiul”!

Ne-așteaptă meciuri ascultate-ncet,
La care să urlăm ca apucații,
Precum și îndelungi elucubrații
Despre datornici, note și caiet.

Terasa-i tot ce ne lipsește nouă,
Să se deschidă, să putem zburda,
Dă, Doamne, timp frumos pe strada mea,
Că se deschid degeaba dacă plouă!