Ilie de epidemie

Hai, să trăiești, prietene Ilie!
Cum e prin ceruri, viața ta, cum e?
Că eu credeam, nu înțeleg de ce,
Că-ți vezi de treabă-acu, de pandemie.

Ai dat prin ceruri cu niscaiva clor,
Să fie bine, să n-aveți probleme?
Că nu te-am mai văzut pe aici, o vreme
Și-așa-mi era de bine, la Humor…

Adică, nah, și vremea mai frumoasă,
Cântau, prin iarba verde, pitpalaci
Și ne-ntrebam cu toții ce mai faci
Ești în șomaj sau mai lucrezi de-acasă?

Știi că-i spurcat. La virus mă refer,
Ferește-te să nu îti iei vreo boală,
Păstrează distanțarea socială
Și stai la tine-acasă, acolo-n cer.

Pe 15 mai, nu mai devreme, Iudă,
Atuncea poți ieși, dacă dorești,
Să dai cu tunete, să ne stropești,
Atuncea vino, drace, și ne udă.

Pâna pe cinșpe ești carantinat,
Îndoapă-te cu Netflix și Nutella,
Că, altfel, jur că te pârăsc lui Vela
Sau, și mai rău, te spun lui Arafat.

Mai lasă supărarea și gâlceava,
Că dacă iei vreun antenos, e bai,
Că ăștia nu te internează-n rai,
Ci în spitalul nou, de la Suceava.

Și drept să-ți spun, în fund o să mă doară,
De-acolo cam niciunul n-a scăpat
Și n-ai să scapi nici tu și e păcat,
Că o s-ajungi să mori și-a doua oară.