Ziua națională

Eu, țara mi-o iubesc ca nimeni altul,
Iubesc la ea toți codrii care-au fost,
Iubesc cățeii fără adăpost,
Autostrăzile… Și mai iubesc, asfaltul.

Iubesc și totul, ce s-a construit:
Uzine, fabrici, mall-uri și buticuri,
Iubesc și șpaga ce se dă în plicuri
Și tot ce e impozit pe venit.

Iubesc și bugetarii cu palat,
Cu vile și piscine și gipane
Și au în conturi zeci de
milioane
Și-adeverință de handicapat.

Iubesc pe-acei ce-s iubitori de țară
De-ntâi decembrie și de Florii,
Postând pe facebook niște poezii,
Eventual, dintr-un oraș de-afară.

Eu îi iubesc și pe acei ce-njură
În grup sau, pur și simplu, solitari,
Pe asistații social, pe pensionari,
Dar să muncească, încă nu se-ndură.

Iubesc pe cei deștepți care scriu prost,
Precum și proștii foarte plini de sine,
Pe cei ce cred că răul lor mi-e bine
Și mi-l impun, indiferent de cost.

Iubesc jandarmii (Ho, stați calmi, glumesc!)
Și denea, și pe-ăia din servicii,
Ciorba de burtă cu mujdei și micii,
Sarmalele de post, când nu postesc.

Pe cei ce se-nfășoară în drapel,
Să vadă toată lumea patriotul,
Iubesc televiziunile, cu totul,
Atât! Dieta, n-o iubesc defel!

Și de nu vreți să fac precum Manole,
Să mă vedeți zburând de la balcon,
Vă rog, nu mai postați un milion
De poze, la ciolanul cu fasole!