Epistola lui Sica

Of, Viorico, of, cum mi-ai lăsat
Palatul ăsta pentru guvernare,
Nimica de băut, nici de mâncare,
Pustiu, sărăcăcios și nespălat.

M-am tot uitat flămând prin frigidere,
Lua-v-ar să vă ia de matracuci!
Atâta ce-am găsit, niste peruci
Și niște săruri, cred pentru putere.

Nici n-ai plătit factura la lumină,
Erau doi indivizi veniți s-o taie
Și becul, Doamne, era ars în baie
Și n-ai lăsat nici cheia la Belină.

Mă cert cu pensionarii din orașe,
Că le-ai promis o pensie mai mare
Precum și cu o tanti-nvățătoare
Că n-ai făcut trei foi cu bastonașe.

Mutarea asta, sincer, e un chin,
Că stă el prezidente cu măciuca,
Abia de-am găsit loc pentru Raluca
Scoțându-l, la plimbare, pe Codrin.

Ce chestie, numa’ naiba s-o-nțeleagă,
Cum ai trăit în acest loc barbar,
Că mie, la intrare, un portar
Mi-a spus că nu se intră fără șpagă.

Pentru o cafea am dat un milion,
C-atât a vrut o tanti pe o fisă,
Degeaba i-am tot spus că ești demisă
A zis s-o pup în… să avem pardon.

Mi-am luat capace de la sepepiști,
Că naiba i-a trimis pe ei să vină
Când exersam și eu la mandolină;
N-au, frate, nicio milă de artiști.

Și-n plus, îmi vine zilnic o mucoasă
Cu ochii plânși și foarte machiați
Și-mi spune biata, nu vă supărați,
Nu știți când vine Liviușoru-acasă?

Și eu empatizez, că vine iarna
Și-i frig de unul singur, o ascult
Și-i spun că n-o să mai dureze mult,
Cam două luni…să-l ia întâi pe Barna.