Scrisoarea lui Mos Craciun

Stăteam ieri în Laponia, lejer,
Cu Rudolf și cu renii în zăpadă
Și luam câte-o scrisoare din grămadă,
Să văd, și eu, românii ce mai cer.

În primul rând, ce mi-a picat în mână?
Scrisoarea de la una, Viorica,
Scria că dânsa nu ar vrea nimica,
Ci poate doar o carte de română.

Un tip Traian, cu scrisul tremurat,
Mi-a zis că și-ar dori o flotă nouă,
Că-n aia veche-i nașpa și cam plouă
Și-n plus, de-o vreme s-a cam scufundat.

Un tip, Iohanis, cre’că mă-sa-i sasă,
Că ăla nu e nume românesc,
Îmi scrie: “Moș Crăciun, eu îmi doresc,
Dacă se poate, să-mi aduci o casă.”

Un tip Ion, bătrân și plin de negi,
Îmi scrie-n rusă o scrisoare-n care
Mă-ntreabă de to’arșa-nvățătoare
Și-mi amintește că am fost colegi.

Un mustăcios îmi scrie cu dispreț,
Să mă întrebe dacă-mi place Hrușcă
Și dac-am tras vreodată cu vreo pușcă,
Precum și de nu vreau ceva mistreți.

Îmi scrie comic și un tip Călin,
“Mă-nsor, moșnege, nu știu-a câta oară
Nu-mi poți aduce niște porci, de țară,
O țuică bună și-un butoi de vin?”

“De aici, din România-ți zic noroc,
Sunt Tudorel, cred că ți-a zis Codruța,
Te rog să îmi trimiți, de poți, fuguța,
Vreun procuror, că n-am ce să revoc.”

La urmă, o scrisoare parfumată,
De la o tipă tânără, Irina:
“Te rog să îmi aduci altă Belina,
Cu precedenta sunt puțin stricată.”

Și fiindcă sunt cinstit și nu m-ascund,
Vă spun că mi-a mai scris o poezie
Un tip ce își dorește-o amnistie,
Da’ cu scrisoarea lui m-am șters la fund.