Liviu si puciul

Nici nu m-a dus Irina să mă plimbe,
Să fim și noi juma’ de zi turiști,
Că s-a umflat ovăzu-n useriști,
Numaidecât, cu japca, să mă schimbe.

Să vezi ce frăsuială, ce scandal,
Că mi se mișcă scaunul, că-s gata,
Le-a dat Iordache jeturi cu lopata,
C-așa e el la nervi, asocial.

Plângeau de ceasul morții, două mâțe,
Niște urâte, niște stârpituri,
Le-a liniștit Iordache, de figuri,
Plecați, le-a zis, și puneți-vă țâțe.

Ce tot vă-nfigeți parc-ați fi țânțari,
Veniți și sugeți sânge și sudoare,
N-aveți respect de clasa muncitoare,
Că ei ce ne-au votat parlamentari.

Da’ ce le-a dat în minte la hoțoi,
Am spus cu toții: tare șmecheria,
Că și râdeam cu Darius și cu Lia,
“Băi, ăștia-s buni, eu zic să-i luam la noi.”

A stat Iordache, cred că stă și-acum,
N-a vrut să se ridice nici de frică
Și dacă până vin nu se ridică,
Promit că-l fac manager la Teldrum.

Trăgeau de el ca javrele de os,
I-au spus că-l sună neamțul, Viorica,
El, Sfinxul frate, nu mișca nimica,
Părea statuie stând acolo, jos.

Săracii proști, păi asta-i șmecherie?
Băi amărâților, vă zic ceva,
De mine-a tras o viață DNA
Să mă ridic, să merg la pușcarie.

Da’ n-am de gând să merg ca tot săracul,
Mai bine pun zăvor pe închisori
Și dacă văd că sunteți doritori,
Ia mergeți voi acolo, lua v-ar dracul.