Gasitorului, recompensa

Precum le-am zis și celor de la Rise,
În lunga existență de țăran,
Eu am găsit în fiecare an
În curtea casei, câteva valize.

Mergeam odată-n spate la privată
Și când mă uit în tufe, ce să vezi,
Văd o valiză plină de chinezi
Care stătea, pe-acolo, aruncată.

În altă zi, al dracu’ nenoroc,
Văd o valiză mică și spanchie
Și când să o deschid, să vezi drăcie,
Niște pălincă, doi cârnați și Boc.

Abia ce răsărise luna nouă,
Când am ieșit în goană la closet,
Mă uit și văd un geamantan cochet
Și pe Năstase numărând la ouă.

Valize am găsit și de nailon,
De lemn, de rafie, din vegetale,
Mai noi, mai vechi, mai scumpe, mai penale,
Ba chiar și-o pungă cu Louis Vuitton.

În aia am găsit cătușe roz,
Niște mănuși de box desperecheate,
O carte despre tipe-nsărcinate,
Precum și-o șapcă albă de matroz.

Mai știți înregistrările cu Ghiță,
Pe alea le-am găsit întâmplător,
Erau într-un rucsac mai mărișor,
Legat ca un cadou, cu o fundiță.

În alta am găsit doar protocoale
Și un manual:”Cum să închizi varanul”,
O poză cu “Vă pupă căpitanul”
Și multe, foarte multe sticle goale.

Sunt sigur, dragii mei, că voi găsi
Și alte valijoare de acum,
Nu doar cu bucurii pentru Teldrum,
Mi-a spus vecinul de la SRI.

Așa că, ascultați ce spune moșu’,
Atâta caut prin curte, până ce
Ori îi găsesc Codruței punctul G,
Ori vreo valiză cu butonul roșu.