Dieta vietii

Mănânc puțin și mestec tremurând,
Îmi plimb îmbucătura pe gingie
Și număr fiecare calorie,
De am ajuns sătul să fiu flămând.

Stomacul meu s-a micșorat de tot,
Abia încape-n el un miez de nucă
Și dacă inc-o să se mai reducă,
O să ajungă strâmt, precum un scrot.

Cine-ar fi zis că frunza de salată
Aduce la papilă cu-n cotlet,
Că dac-o mesteci absolut încet
Emană un miros de ciocolată?

Mi-am pus congelatoarele la zid,
Să nu mai poată neam să le deschidă
Și le-am umplut cu hrean și conopidă,
Să n-am oricum motiv să le deschid.

În lupta mea cu demonul “Mâncare”
Am încercat să fiu cât mai cinstit,
Nu linguri, furculițe, nici cuțit,
Manânc de-un timp numai cu bețișoare.

Am încercat rețeta de la buna,
Că ea credea în preoți și minuni,
Mi-am botezat dieta, i-am zis “luni”,
Că începea „de luni” întotdeauna.

Am încercat să beau ceva scârbos,
Făcut din țelină și portocale,
Ce semănă cu niște caca moale
Și aducea cu sconcsul la miros.

I-am dat cu apă caldă la trezit
Și seara am băut niște pastile,
De am crezut că am să mor cu zile,
Sperând s-ajung la stadiul de sfrijit.

Nu mai vorbesc de sport și de mișcare,
Alerg ca un copoi ardelenesc,
De uneori chiar stau și mă gândesc
La ce i-ar trebui cuiva să zboare.

M-am chinuit și am răbdat de foame
Trei luni de zile și acum constat,
Că dup-atâta chin și nemâncat,
Am pus pe mine șase kilograme.

La revedere cură, hai sictir,
Mi-a mai rămas o singură-ncercare,
Vă spun eu săptămâna viitoare
Cât am slăbit. De azi nu mai respir.