Un balada pentru doua mici

Hei Ghyuri,noi nu suntem inamici,
N-avem nimic de împărțit,vecine,
Ici-colo nişte-njurături şovine
Şi-n rest nişte muştar şi nişte mici.

Aud pe unii răi şi xenofobi,
Că tu,din când în când,mai sari şi calul,
Că-ți trebe Transilvania-ori Ardealul,
Tu nu-i băga în seamă…ăia-s snobi!

Eu-s singurul ce cred când spui c-ai fost
Pe aici, prin țară, de la Înviere,
Ieşiseşi cu mongolii la o bere
Şi nu puteai fugi, că dădea prost.

Se mai trezise una ca tâmpita,
Să spună că ar fi cumva ok
Să mergi la şcoală şi să spui că vrei
Să-nveți şi româneşte în Harghita.

Pe naiba.Dacă vezi că nu-ți prieşte,
Nu te lua după aşa pagâni,
Că eu cunosc o groază de români
Ce nu ştiu să vorbească româneşte.

Invață numai nişte-njurături,
Să ştii corect când tre’ să-ți suni părinții,
Sau pe dentistul ce să-ți pună dinții,
Că te-ai trezit prin Iaşi să faci figuri.

Din partea mea ,să nu-mi mai dai gulaş,
Nici kurtoş şi nici pâine de-aia mare,
Că momentan nu-mi trebuie mâncare,
Tu-i mama ei de viață,că mă-ngraş.

Mai bine stau şi eu ca alți flămânzi,
Dar ține minte pentru sănătate,
Să nu te-ndemne dracul la păcate
Şi să te bagi la viezure şi mânz.

Că-l scol pe Burebista, măi vecine,
Că ăla-i mai nebun între nebuni
Şi taie vii şi corcoduşi şi pruni
Şi pune lupul dacilor pe tine!