Vecinul meu,Ilie

Sunt 14 grade şi-i un frig stupid,
O umezeală care te murează,
De eşti un om normal,te enervează
Şi-ți place straşnic dacă eşti guvid.

Am spus de ploaie tot ce-a fost de spus,
Am înjurat şi am făcut glumițe,
Am dat pomană vinuri şi-am dat pițe
Şi m-am rugat frumos la Cel de sus.

M-am războit cu domnul sfânt,Ilie,
De l-am făcut cu ou şi cu oțet,
Ba chiar i-am arătat că sunt poet
Şi- ocazional i-am scris o poezie.

Nimic n-a folosit,ca un făcut
Din ceruri curge-o veşnică poşircă,
De aia ,vezi,eu nu mă mir că
Îmi vine chef de ducă şi băut.

De dimineață, un moşuc bărbos
Căuta dulapi şi nişte scânduri parcă,
Spunând pe la vecini că-şi face-o arcă
Să stea-ntre animale fain, frumos.

Mi s-a părut că văd pe trotuare,
Lângă bordură, alge şi plancton
Crescând aşa ,de-a dreptul, din beton,
Mai zdravene şi vii decât din mare.

Bacovia e subiect de bac,
Dar totodată,de blesteme varii,
Că treaba lor ce-au învățat şcolarii,
Dar eu cu ploaia asta nu mă-mpac.

Am şi aflat acuma,de o lună,
Că e un sat pe-aici,pe lângă noi,
Pe care-l cheamă ca pe cel cu ploi:
Sfântul Ilie..are şi comună.

Cam asta înțeleg că se petrece,
Se-ntoarce Sfântu-acasă uneori
Şi de-aia ploaie cu bulbuci şi nori
Şi vreme predispusă să mă-nece.

Şi de-aia cred c-ar fi interesant
Să merg la el şi să îi spun:”Vecine
Noi ne-am gândit şi credem că-i mai bine
Să-ți iei în Congo viză de flotant.

Te mai chemăm noi când ne-apucă dorul,
Tu du-te liniştit şi stai lejer
În Congo,frate,că şi ei au cer
Şi lasă altor sfinți măcar Humorul!”