Ilie pascalul

Draci,laci,Ilie,mars n-apoi în nori,
E postul mare,uite,mieii zburdă,
Abia ne-am dedulcit la caș și urdă
Și tu ne uzi acum,de sărbători?

A dat în tine hărnicia,bade,
Că văd c-o dai prin țară cu bulbuci,
Nu ne tihnesc nici babele cu nuci,
De ce nu poți fi,oare,cumsecade?

E plină piața de ridichi și ceapă,
Precum și trufandale fel de fel,
Și-n loc să vii și tu să guști din miel
O dai la modul enervant,cu apă?

De unde-atâta ploaie,naiba știe,
Făcută enervant,să te improaște,
Tu ai uitat,Ilie,că e Paște?
Pe-așa udeală,nici Iisus nu-nvie!

Am înțeles că ai și tu o cotă
Să torni pe noi butoaie de udeală,
Am mușchi pe mine de la umezeală
Și părul mi-a crescut ca la marmotă.

Am înțeles că vrei să faci pe snobul ,
Și de-aia uzi cu sete păcătoșii,
Să nu le trebuiască ouă roșii,
Și să le steie în gâtlejuri, drobul.

Da’ ce n-am înțeles deloc, vezi bine,
E cine te-a-nvățat despre măsură,
O torni de-o lună-ntreagă, ‘tu-te-n gură,
De-ncep să caut-înjurături creștine.

Mă uit la alții-uscăciune iască,
Au vreme de înot caniculară,
Numa’ la noi e-așa o primavara,
De-mi vine să-ți arunc în cap cu pască.

S-au sinucis de ploaie și lichenii,
Au emigrat și broaștele din baltă,
Chiar nu ți-e bine-n lumea aialaltă,
Simțeai nevoia de afurisenii?

Abține-te,că ne-ai ajuns la oase
Cu frigul și udeala nașparlie,
Te du în ceruri înapoi,Ilie,
Și ia cu tine ploile scârboase!